Cea mai ...
Până nu demult, la marginea de nord a străzilor Bucureşti, 31 august, Kogălniceanu din or. Chişinău rar dacă vedeai vreo maşină parcată. Astăzi şi aici, la capătul acestor străzi, găseşti parcate zeci de maşini care dificultează traficul rutier, dând bătaie de cap şoferilor, pietonilor.
De restul Chişinăului ce să mai vorbesc. Autoturismele au ocupat trotuarele şi, ai impresia, că curând vor bloca şi intrările la scări. Nu întâmplător autorităţile s-au pus pe gânduri vis-a-vis de construcţia parcărilor planificate. În ultimii doi-trei ani nu încapi de ,,răul” autoturismelor şi în centrele administrativ- teritoriale ale raioanelor. Mai ales în jurul pieţelor comerciale – maşină lângă maşină, maşini peste maşini.
Toate astea se întâmplă în ,,cea mai săracă ţară din Europa”. Informaţii de felul acesta, că suntem cea mai săracă ţară din Europa, citesc mai în fiecare zi.
Raportată la numărul populaţiei, R. Moldova este ţara cu cel mai mare număr de cetăţeni plecaţi la muncă peste hotare. Şi câţi plecaţi, îndeosebi bărbaţi, atâtea autoturisme procurate. Cunosc o familie din trei membri- soţ, soţie şi un fiu – care are trei maşini în curte. Şi asta se întâmplă în cea ma săracă ţară din Europa, spuneam.
Moldovenii au fugit din ţară ca să câştige bani pentru o bucată de pâine, bucate şi haine pentru familie şi copii şi s-au întors acasă cu una ori mai multe maşini. De fapt două sunt direcţiile, domeniile în care moldovenii investesc, ca să nu zic cheltuiesc, cum ar fi corect, banii – în procurarea maşinilor şi reparaţia, îmbunătăţirea ori procurarea, construcţia caselor, apartamentelor. Chiar şi atunci când nu are nevoie de ele. Acum câţiva ani era la modă procurarea apartamentelor în or. Chişinău. Unii, după ce s-au pricopsit cu astfel de apartamente le dau în chirie şi fac bani buni pe această afacere profitabilă. Aşadar, moldovenii cu bani, în majoritatea lor, îi cheltuie pentru maşini şi case ori apartamente. Îi poţi număra pe degete pe cei care investesc banii într-o afacere care face bani, cu excepţia cazurilor când dau apartamentele din Chişinău în chirie. Şi asta în situaţia când, investind într-o afacere serioasă, ai putea dezvolta un business performant în comerţ, construcţie, servicii etc. Mă refer la business-ul mic şi mijlociu, că pentru business-ul mare este nevoie de investiţii mari, serioase, pe care stranierii noştri nu-i pot câştiga. Deocamdată cel puţin.
Deci, o maşină bună şi frumoasă, o casă ori un apartament bun şi frumos împodobit este idealul moldoveanului. Şi încă ceva. Era cât pe ce să uit – nunţile la Chişinău. Moldoveanul cu euro ori dolarii câştigaţi în Apus ori Rusia, chiar şi atunci când măcar un mire nu-i originar din Chişinău, face nunta odraslelor în cel mai scump restaurant din Chişinău. De fudulie. Chiar dacă după aceea rămâne gol-goluţ, gol-chistol – a făcut nuntă la Chişinău.
Adesea am senzaţia că doar de atâta suntem capabili, or, probabil nu întâmplător cele mai mari afaceri în ţările româneşti, de-a lungul secolelor, le gestionau evreii, armenii, turcii, noi băştinaşii rămânând membri permanenţi ai celei mai săraci ţări din Europa. Mereu primii de la coadă. Cum să nu te mândreşti.
I.Mititelu